„De aproape un an trăiesc în tăcerea camerei mele, cu ochii înlăcrimați și inima zdrobită, întrebându-mă de ce viața mea pare să fie doar un șir de suferințe și de ce nu reușesc să găsesc acel bărbat care să mă iubească sincer, să-mi fie sprijin, alinare și refugiu, un om care să nu mă rănească, să nu mă abandoneze și să nu mă lase singură în mijlocul furtunii, ci să rămână alături de mine cu devotament, respect și tandrețe, oferindu-mi acel sentiment de apartenență și siguranță pe care l-am căutat în zadar, dorind din toată ființa mea să trăiesc iubirea adevărată și să nu mai fiu condamnată la lacrimi, singurătate și nopți pline de întrebări fără răspuns.”
Perdelele au rămas trase luni întregi. Nu pentru că lumina soarelui nu era binevenită, ci pentru că căldura ei părea să batjocorească golul care se instalase în sufletul ei. Timp de aproape un an, Simona Halep a trăit ca o umbră în propria casă. Lumea de afară continua — turneele se desfășurau, trofeele erau ridicate,…